Istorie
Nucleul istoric al Parisului este Île de la Cité, o insulă mică locuită în antichitate de tribul parisiilor (parisii în latină), care întemeiaseră în zonă un mic sat de pescari. Astăzi cea mai mare parte din insulă este ocupată de impresionantul Palais de Justice și de catedrala Notre-Dame de Paris. Insula este conectată cu sora sa mai mică,Île Saint-Louis, care este ocupată de edificii construite în secolul XVII și XVIII. Caracteristicile majore ale Parisului sunt cheiurile străjuite de copaci de-a lungul Senei - în special malul stâng cu vânzătorii ambulanți de cărți (faimoșii buchiniști), podurile istorice care traversează Sena, celebrele bulevarde precum Champs-Élysées precum și numeroase alte clădiri și monumente reprezentative, dintre care multe sunt înscrise în Patrimoniul Umanității stabilit de UNESCO.Parisul a fost ocupat de un trib galic până când au ajuns aici romanii în 52 î.Hr.. Invadatorii se refereau la ocupanții anteriori ai orașului ca parisii, însă au numit orașul Lutetia, care înseamnă „loc mlăștinos”, „loc argilos” (din lutum, „lut”). Aproximativ cincizeci de ani mai târziu orașul s-a extins și pe malul stâng al Senei, în actualul cartier latin, și a fost numit "Paris".Ocupația romană s-a încheiat în 508, când Clovis I a făcut orașul capitala dinastiei Meroviengienilor a francilor. Invaziile vikingilor din secolul IX au obligat parizienii să construiască o fortăreață pe Île de la Cité. În cursul uneia dintre invazii, Parisul a fost cucerit de către vikingi, probabil sub Ragnar Lodbrok, care a primit o recompensă uriașă pentru a pleca pe 27 martie 845. Slăbiciunea ultimilor regi Carolingieni a dus la creșterea puterii conților Parisului. Odo, Conte de Paris a fost ales ca rege al Franței de către lorzii feudali, în timp ce Carol al III-lea avea pretenții la tron. Până la urmă, în 987, Hugo Capet, conte de Paris, a fost ales de lorzii feudali după moartea ultimului urmaș Carolingian.